Cămașa este piesa vestimentara nelipsită din garderoba fiecăruia. Cămaşa este una dintre cele mai întâlnite piese atât în garderoba unei femei, cât şi în cea a unui bărbat. Cămăsile sunt colorate sau albe.Cămaşa albă este considerată o piesă clasică, care nu poate lipsi din niciun dulap.
Strămoşul camașii este tunica din pânză de in care era purtată în Imperiul Roman, în secolul al III-lea d. H. Aceasta se îmbrăca peste cap, era lungă până la genunchi şi strânsă în talie cu o curea din pânzâ sau pile. Era folosită atât de bărbaţi cât şi de femei, purtată sub drapajele togilor şi peplurilor, aceasta fiind în realitate precursoarea lenjeriei intime.
În secolul al VIII-lea, cruciaţii vor aduce din Orient o piesa numita camis, în mare vogă printre perşi, cu mânecile croite şi cusute separat. Camisul nu avea nasturi și era îmbrîcat pe cap.
La curtea Bizanţului, cămaşa era purtată sub îmbrăcămintea grea, plină de perle şi pietre preţioase. Aceasta e mult mai strâmtă decât cea romană, dar tot fără nasturi. În timpul Renaşterii pe lângă in începe să fie folosit ca material bumbacul, ducând la o revoluţie a lenjeriei intime. Acum va deveni celebru tandemul cămaşă-corset.
În Renaştere exista obiceiul oamenilor de a se schimba rar, o dată pe săptămână cu o noua lenjerie intimă, aceea camasă cu extensia de corset, iar cămaşa avea misiunea de a absorbi secreţiile corpului, de cele mai multe ori era spalată foartea rar, doar o dată la câteva luni.
La curtea lui Ludovic al XIV-lea, cămaşa albă face parte dintr-un ritual, astfel că unui nobil, în fiecare zi altul, îi revine onoarea de a înmâna suveranului cămaşa pe care acesta o va îmbrăca odată trezit din somn.ăEra o mare onoare sa oferi suveranului cămașa pe care o va purta în ziua respectivă.
În secolul al XVI-lea, apare gulerul care evoluează, încreţit şi ondulat în mai multe feluri, primind numele de „jabou”. Pentru a-şi menţine forma aspră si tare este apretat la cald cu făină albă. Curând se transformă în gulerul de dantelă cu rulouri rigide si mari, care la curtea spaniolă a lui Carol Quintul, atinge dimensiunile unei roţi de moară.
În jurul anului 1600 la curtea lui Filip al IV-lea al Spaniei apare gulerul finisat cu dantelă italienească, franţuzească sau flamandă, mai fină și rafinată, susţinut de o mică ţeavă din metal. Jaboul se îngreunează fiind înlocuit de rafinatul guler dantelat.
În secolul al XVII-lea cămăşii devine albă şi parfumată, iar dacă bugetul permitea, scrobită în Olanda, i se alătură cravata, prima formă a acesteia fiiind purtată de soldaţi şi gentilomi.
Inventarea maşinii de cusut în 1846 transformă cămaşa într-un obiect de larg consum,fiind accesibila tuturor, având chiar guler detaşabil. Ea devine uniforma gentlemanilor care se duelează pentru un scop mai mult sau mai puţin nobil.
În zilele nostre cămasa este o piesă vestimentară versatilă, fiiind purtată la operă, la dineu, la muncă sau la petrecere, Apar cămășile colorate care sunt purtate zilnic. În America de Nord cămașa în carouri devine simbolul crescatorilor de vite.